O glumă amară și un adevăr incomod se împletesc în povestea Societății Mont Pèlerin – un nume puțin cunoscut publicului larg, dar care a influențat profund lumea modernă. Fondată în 1947, într-un hotel elvețian de pe colina Mont Pèlerin, această societate reunește economiști, politicieni, magnați și intelectuali de dreapta, cu o misiune aparent nobilă: promovarea liberalismului economic. În realitate, așa cum o demonstrează și această satiră documentaristică, impactul lor a fost mult mai profund – și controversat.
Nașterea unei ideologii: neoliberalismul ca proiect de reconstrucție ideologică
După al Doilea Război Mondial, ideile socialiste și intervenționismul de stat păreau răspunsul natural la ororile fascismului și ale pieței dezlănțuite. Tocmai de aceea, economiști precum Friedrich August von Hayek și Milton Friedman au decis să „reziste” printr-o altfel de luptă – una intelectuală. Susținuți de finanțări generoase de la fundații ca Rockefeller sau instituții ca Bank of England, aceștia au început reconstrucția unei idei periculoase: statul e problema, piața e soluția.
Cu mantra „privatizare, reducere a taxelor și reducerea statului social”, Mont Pèlerin a lansat un asalt ideologic subtil, dar constant. Rețeta a fost simplă: înființarea a sute de „think tank”-uri pe tot globul – peste 500 la număr – și cooptarea elitelor intelectuale și politice.
Chile: primul laborator neoliberal
Testul de foc al teoriei a fost Chile, începând cu dictatura lui Pinochet. În ciuda torturii și sărăciei larg răspândite, experimentul economic condus de „Chicago Boys” – elevii lui Friedman – a produs o creștere explozivă a averilor celor mai bogați. Costul uman? Aproape jumătate din populație trăia sub pragul sărăciei. Premiul? Un Nobel pentru Economie acordat lui Friedman – un „premiu memorial”, creat nu de Alfred Nobel, ci de Banca Națională a Suediei, și, coincidență sau nu, administrat de membri ai Mont Pèlerin.
Influența în SUA, Marea Britanie și Germania
Cu timpul, rețeaua a pătruns în toate colțurile puterii. În SUA, „Reaganomics” s-a bazat pe consilii de consilieri formați de Friedman. În Marea Britanie, Margaret Thatcher a implementat viziunea prin Institute for Economic Affairs și Adam Smith Institute. În Germania, „documentul Lambsdorff” – planul neoliberal de reformă – a fost scris, în fapt, de membri ai rețelei Mont Pèlerin.
Chiar și social-democrații au fost atrași în joc. Gerhard Schröder și „Agenda 2010” au adus cele trei mantrae – privatizări, reduceri de taxe, tăieri ale statului social – în programul stângii, ceea ce a marcat, simbolic, victoria ideologică a neoliberalismului.
Demascarea cinismului: intenție, nu coincidență
Documentarul satiric evidențiază cu ironie faptul că acest plan nu a fost o simplă evoluție istorică, ci o strategie. „A fost greu să convingem lumea că bogații trebuie să devină și mai bogați”, spune un personaj, „dar am făcut-o, pas cu pas, prin elite, prin institute, prin universități”.
Într-un final amar, întrebat de ce recunoaște toate acestea, personajul răspunde: „Pentru că oricum nu ne va crede nimeni”.
Sursa: Neue Wege finden, 23feb2025. Link aici.
