Federalismul ca rețea vie

Federalismul Fiscal

„În imaginația colectivă, federalismul este un lucru tehnic și plictisitor care, în plus, riscă să spargă solidaritatea națională. Așa ne-a fost prezentat în ziare și la televizor.

Dar nu ți-i se pare și ție ciudat, ba mai mult, ipocrit, că o cultură extrem de individualistă, separată și competitivă în domeniul economico-financiar, care, în realitate a favorizat o concentrare a bogăției și a puterii în mâinile îndepărtate și inaccesibile a câtorva, imposibil de imaginat, astăzi să acuze pe cine vorbește despre federalism fiscal, ca fiind un principiu care să nu fie interesat în mod suficient de solidaritate și de uniune?

Trăim într-o epocă care a uitat complet abc-ul democrației; (demos-popor; kratos-potere), epocă care a demonizat până și conceptul de suveranitate populară, uitând că stă la baza întregii Constituții și al conceptului de Democrație.

Niciodată ca până acum nu s-a creat o astfel de prăpastie abisală, de nesusținut și foarte periculoasă, între persoanele care ocupă instituțiile, și cetățeni. Această prăpastie trebuie umplută.

Înainte de a fi prea târziu, să facem din acest timp, timpul just pentru redescoperirea valorii participării și al responsabilității de asumat în prima persoană, începând de la nivelele cele mai joase, urmând să devină cât mai extinse posibil.

Să încercăm să privim federalismul fiscal în esența lui simplă: pe de o parte, puterea de a gestiona resursele financiare, în intrare și ieșire, iar de pe altă parte, puterea de a sustrage puterea unui centru politic îndepărtat, insensibil și corupt, pentru a fi redistribuit către sfere mai joase, mult mai aproape de cetățeni. Atunci lucrurile vor prinde culoare, vor aprinde speranțe, vor deschide noi perspective.

Scopul federalismului este de a face ca persoanele interesate să se reapropie de „Res Publica”, a face ca ele să devenină responsabile față de realitatea teritorială în care trăiesc, de a se unii pentru a decide împreună destinele propri: odată ce populația se va elibera de birocrația centrală, îndepărtată și asfixiantă, va exploda biodiversitatea culturală, respectiv genius loci-ul, căutarea de talente și excelențe.

Reflectă: doar când te apropii și începi a colabora cu persoanele pe care le ai împrejurul tău pentru un interes împărtășit, comun, poți redescoperii sensul solidarității, semnificația sa cea mai profundă. După care, nu vei mai putea trăi fără.”

Guido Grossi, Februarie 2025, Berlin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *